Poate vi se pare ciudat că stau și vă
vorbesc liniștit despre un lucru atât de îngrozitor ca un asasinat. Da, un
asasinat, așa se numește ceea ce am făcut și nu știu de ce aș încerca să-i
schimb numele. Nu, nu a fost omor din culpă, vezi art. 178, C. Penal, ci un
asasinat în toată regula. Am omorât-o pe proasta aia bătrână, cum te văd și cum
mă vezi. O căuta de mult, am avertizat-o și degeaba.
Oricum nu-mi pare rău … Minutul în care i-am
simțit viața ticăloasă cum se scurge din ea, sub mâinile mele, mi-a dat
suficientă satisfacție pentru a putea rezista 15-20 de ani în pușcărie. Ș-așa
nici afară nu făceam mare lucru. Să te lupți în fiecare zi cu nerecunoștința,
cu prostia….Nu, zău , asta poate să te obosească oricât de grozav a-i fi de
grozav. Și când oboseala tinde să devină cronică , moartea-i pe aproape . Fie
că-i vorba de o păcătoasă de boală , care să te omoare fizic , fie că-i vorba
de moartea spiritului care-i mult mai rea , oricum e clar că mult n-o mai duci.
Ori te muți în cavou la Belu, dacă-ți permiți unul, ori te transformi într-un
robot mioritic care-nghite cioace electorale și-și face programul zilnic după
telenovele sau după emisiunea lu domnu Dan, de la OTV (Dumnezeu să-i dea viață
lungă, că ne-a scăpat de plictis …..)
Domnule, ai dracu-s canadienii, asta apropo
de Selye, ăla care a inventat cuvântul
stress!
La mine-n cartier era la modă….Coana Măndița
(Dumnezeu s-o ierte ! – da cică n-ar mai avea de ce , că dacă am omorât-o se
cheamă că i-am luat și păcatele…nu?) venea în fiecare zi de la piață cu câte un
produs antistress (în pronunție locală antistrăs) –ceaiuri, pilule,măști magice
(face un ten de 20 de ani…), etc.
Conu Mișu , eminamente curajos , le-ncerca
pe toate și s-amuza vârtos. Pe mine mă exaspera, dădea buzna în camera mea
oricând avea chef, fie că dormeam sau nu, fie că eram singur sau nu. Am
încercat să-i explic, de multe ori , care era limitele relației chiriaș-proprietăreasă,
dar în zadar. Coana Măndița nu pricepea decât că eram la îndemână și că trebuia
s-o ascult că doar nu-mi cerea mare lucru…
Asta mă enerva cumplit, ca și faptul că
ștergea farfuria cu miez de pâine după ce termina de mâncat și multe, multe
altele.
Dar mai ales vorbea
, vorbea, vorbea…despre orice, despre oricine, oricând, oriunde. Mergea după
mine și la WC. Stătea lângă ușă și-mi povestea cum a de și-a botezat vecina de
la 2 pisica, cum și-a cumpărat Paraschiveasca o pălărie nouă - a treia din luna
asta, etc…Eram atât de sătul de toate astea că am vrut să mă mut . Atunci redevenită
femeie de afaceri , coana veni și-mi arătă contractul de închiriere , semnasem
pe 5 ani –pensiune completă, deci nu puteam să plec , nu-mi permiteam două
chirii…Am apelat la conu Mișu, soțul legitim de….ar fi trebuit să știe s-o
potolească, doar avea vreo 30 de ani de
viață conjugală la activ, dar conu Mișu , dulce și conciliant, se uită la mine
uluit ,,Ce dracu, domne, zice el,nu știi de glumă? E o femeie cu multe
preocupări, o intelectuală…Ce te superi?,,
După ce am mai fost admonestat părintește
timp de vreo 15 minute, arătându-mi-se că nu trebuie să fiu fixist ,că femeile
sunt altfel decât bărbații, dar că trebuie să facem tot posibilul să ne
înțelegem cu ele, că ele ne îngrijesc și ne fac viața frumoasă etc. Ei, ce să
zic?! Ne fac viața frumoasă….te trezești dimineața în croncănit vesel și te
duci la culcare într-un croncănit îmbufnat. Între timp mâncare arsă , afumată,
toată casa puțea a ceapă prăjită….și vorbărie, vorbărie…Ah, să nu uităm de
remediile naturiste care te-nsoțesc la tot pasul , tușești –ceai de ceapă cu
nuci, te durea gâtul –ridiche cu zahăr etc.,etc.
Încet –încet
ajunsesem să vorbesc peste tot de ea , prietenii mă lăsaseră baltă plictisiți
de toate poveștile cu coana Măndița , iubitele mă evitau pentru că nu puteau
suporta să vină la mine , unde în orice moment , chiar intim , dădea buzna
coana Măndița.
Viața mea se ducea dracului în cel mai
stupid mod , din pricina unei proprietărese. Găsea de cuviință să-mi umble prin
lucruri, lua ce-i trebuia și uita să înapoieze .Penibilul mă însoțea la tot
pasul , și a atins apogeul când am auzit-o croncănind veselă la telefon cu
doamna Demetru, șefa mea, femeie imposibilă și asta , dar corectă și
ceremonioasă până-n măduva oaselor , care cred c-a făcut infarct când a auzit-o
pe coana Măndița spunându-i că mă zgârcesc și la hârtia igienică ,asta fiindcă
făcusem scandal într-o zi că nu mai găsisem hârtie când venisem noaptea acasă
și nici măcar nu m-anunțase pe mine să cumpăr ,cu toate că mă sunase să-mi
spună o mie de chestii și venisem oricum încărcat cu lucruri de care-și adusese
aminte în ultimul moment (Ia-le tu, măi băiete, că ești tânăr , ce naiba! Doar
nu vrei să ies eu sau Mișu la ora asta?) Oricum, când mă întorceam, Mișu era de
obicei afară ,,să ia aer”. Mă rog…acum atinsese o culme, i-am urlat în față că
dacă se mai bagă-n viața mea o omor. În replică mi-a făcut un ceai de tei.
,,Prea ești nervos maică, te superi din orice!”
Nesimțirea ei monumentală mă scotea din
minți. La birou colegii începuseră să mă ironizeze zicând c-am o relație
sentimentală cu proprietăreasa…atât de des suna și fiecare telefon mă făcea să
tresar.
În ziua în care a încercat să se dea la
mine , că auzise că e antistres sexul cu unul mai tânăr am explodat . Mi-am
înfipt degetele în gâtul ei uscat și am apăsat , am apăsat , am apăsat până am
lăsat-o fără suflare. Când am băgat de seamă c-am omorât-o am sunat la Poliție.
N-am vrut circumstanțe atenuante , nici să pledeze nebunia cum zicea tinerica
aceea -avocat din oficiu -pe care mi-au băgat-o pe gât.
Am vrut s-o omor ș-am omorât-o și asta mă
face un asasin , dar măcar lumea a scăpat de coana Măndița. Domnișoara avocat
spune că pot să scap mai ușor dacă pledez nebunie temporară sau măcar spun c-am
fost provocat. Da nu prea vreau. Dacă scap tre să stau tot cu chirie și dacă
dau de altă Măndiță?
